" Ti-ai vazut vreodata Adversarul? Vesminte negre si din ceata, care se tem de lumina. Phobos ii insoteste, ceata este peste puterea sa. Deimos este sageata sa, scantei in noaptea Sufletului. Adversarul are fata acoperita. A ta. Anticii credeau ca a fost o vreme in care omul era o fiinta completa, cu o minunata viziune interioara si o Constiinta care azi ne par legende.Apoi, toate acestea s-au sfarsit, iar azi omul este o creatura slabita (Carlos Castaneda). Unele corpuri de suferinta sunt neplacute, dar inofensive, de exemplu, ca un copil care nu se opreste din plans. Altele sunt monstri rai si distructivi, adevarati demoni. Cand credeti ca cunoasteti o persoana si brusc va gasiti pentru prima oara in fata acestei creaturi straine si rauvoitoare, veti suferi un soc (Eckart Tolle). Iluminarea este sfarsitul suferintei (Buddha) . Ar putea fi nevoie de ani ca sa te conving sa te transformi, si apoi ar fi nevoie de ani pentru a actiona in consecinta (Jhon Michael Abelar). Ti-ai vazut vreodata Adversarul? Miliarde de fiinta umane traiesc astazi pe uimitorul nostru Pamant. Infinitul a oferit fiecaruia dintre noi un intrument puternic, subevaluat aproape intotdeauna sau, in cel mai rau caz neluat deloc in seama. Un instrument care a permis si permite fiintelor umane sa creeze, mai mult sau mai putin constiente orice lucru pe care il doresc: MINTEA. Un instrument foarte puternic, asa de puternic incat necesita atentie si constientizare pentru folosire. Pentru ca asa cum poate fi folosit pentru a crea capodopere de frumusete si armonie, el poate fi folosit pentru a crea monstri de dizarmonie si suferinta. Mintea fiintelor umane, mintea noastra e un instrument extraordinar de puternic, desi foarte simplu ca functionare de baza. Insa, enorma sa putere, impreuna cu simplitatea cu care poate fi gestionata si cu o anumita inconstienta a potentialitatilor sale,poate sa dea forma si sa alimenteze chiar si ce nu intra in planurile noastre. Ceva ce, in loc sa ne sustina, ne suge de energie. Ceva ce in acest moment stapaneste asupra majoritatii oamenilor de pe aceasta planeta. Situatia aparent normala a mintii la majoritatea fiintelor umane in ceea ce priveste procesul educativ realizat de proprii nostri predecesori, inteles ca un instantaneu, al activitatii sale intr-un anumit moment este acesta: zgomotul orasului la ora de varf ... Practic, noi toti indiferent de varsta, sex, cultura, manifestam aceste caracteristici cu totii. Intensitatea sa poate varia in functie de anumiti factori culturali preum educatia primita sau valorile morale ale societatii in care m-am nascut...In fapt exista societati si culturi care nu dezvolta automat aceste caracteristici. Mai mult, ea poate fi mai mult sau mai putin accentuata in functie de caracteristicile personale. Insa, dupa un anumit moment, de obicei dupa prima copilarie, activitatea mentala considerata normala a unei fiinte umane devine asa ceva...zgomotul orasului la ora de varf...Aceasta erste starea considerata normala a mintii unei fiinte umane, pentru ca este traita de miliarde de alte fiinte de pe Terra si din acest motiv este considerata normala. Este posibil sa gandim cu luciditate in mijlocul acestui marasm? Este posibil sa reusim sa vedem lucrurile cu atentie si claritate daca ramanem in aceasta stare mentala? Am reusi sa ascultam cu atentie ceva sau pe cineva daca in realitatea exterioara v-ati gasi intr-un loc in care ar fi constant un astfel de zgomot pe fundal ?"
traducere din " Sfidatorul" de Giulio Achilli
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu