Scrisori din visele mele

Dragul meu prieten,

Iti scriu ce visez ca sa nu adorm si somnul sa mi le aduca din nou in minte si suflet. Multe din ele, visele, imi chinuie diminetile, imi urmaresc zilele si ma indeparteaza de tine. Pentru ca te-am vazut de multe ori acolo si tot de atatea dati te-am revazut in realitate. Acum nu stiu care din mine te viseaza si care iti scrie. Pot fi una si aceeasi. Dar sufletul e unul singur.Si adevarul il pot vedea tot prin ochii lui.

Azi noapte...eram intr-o fantana imensa. Cu pesti in loc de apa. Sareau aiurea in aer si pe urma incepeau sa pluteasca. Orasul era plin de pesti si strazile pline de oameni care zambeau. Casele erau albe - copacii violet. Cata frumusete! De fapt oamenii respirau pesti. Oamenii verzi. Copiii respirau zambete care se imprastiau si ele prin aer! Stau pe apa din fantana si desenez: pesti cu copii de mana, oameni alergand dupa zambete ca dupa fluturi, da! ei oare stiu ca acasa la mine exista fluturi (nota: data viitoare prindem un fluture si-l aducem aici - dar doar sa se uite...hmm crezi ca i-ar interesa? poate se sperie si nu mai zambesc). Zambetele ies in forma de cerc si in momentul in care iau contact cu aerul se transforma in copii! Pe masura ce zboara tot mai sus se fac tot mai mari, iar cand ajung in aer, se lipesc de nori. Aici norii lor au culoarea irisului. Fiecare copil are norul lui de iris si cand se asaza pe el, incepe sa rada. Unul si pe urma toti ceilalti; oamenii de jos se opresc sa mai alerge dupa ei cand pestii incep sa inoate in fantana. Scriu fara oprire, cu degetele ude. Nu stiu de ce sunt ude, doar apa e atat de departe de mine! Da,chiar: stau in fantana dar apa nu ma atinge! Oare cum e posibil? Si apoi, am degetele ude..si atat de reci. Ma opresc putin din scris.

***

Aveai cuvinte pe fata si plangeai. Dar de ce plangeai? Nu-mi amintesc sa te fi vazut pana atunci plangand. Nu mai pot scrie - de cand te-am vazut, mi s-au blocat degetele, iar apa a inceput sa creasca. Sa fie lacrimile tale? Nu poti sa le opresti in maini? De ce le lasi sa cada pe copaci? Uite cum li se duce culoarea...Ma arunc in apa si intr-o clipa sunt langa tine. Mi s-a parut - aici nu e nimic. Dar as fi jurat, adica numai tu puteai sa mirosi a piersici ... si unde a disparut fantana? Oamenii au inceput sa se urce in copaci si acum copiii au culoare de iris pe ochi, pe brate, pe picioare. Fratii lor privesc cu dragoste de pe nori si se pierd tot mai sus, apoi incep sa le trimita ploaie, sa se curete ca sa poata cobori din copaci. E prea tarziu pentru multi din ei, deja au inceput sa se pateze si intra in copaci cu totul. De aceea plangeai, nu-i asa?

***

Acum, in ceas de vis ,spune-mi daca incep sa vorbesc...Daca te strig din mutenia sufletului meu imi vei raspunde? Sau daca imi intind mainile sa-ti primeasca lacrimile, oare vei tagadui in planset? Am iubit prea mult ca mai pot privi plangand inca un suflet. Si as vrea sa onorez iubirea ce-o simt langa tine si sa-ti sterg cuvintele de pe fata. Esti ranit - de ce ingrozesti oamenii si pestii - copiii s-au ascuns in copaci, iar copacii...si-au ascuns crengile cerul violet al copiilor de zambet. " E prea devreme, micuto. Daca ma vei vedea la fata, va trebui sa pleci in regatul copiilor violet. Iar tu trebuie sa ajungi mai tarziu acolo. nu vreau sa te apropii de mine, cand te vor vedea cuvintele vor dori sa se lipeasca de trupul tau, sa-ti devoreze fata, urechile...numai ochii vor ramane liberi - doar ca sa poti vedea ce ti-au facut. Fugi in lume, in cer, in copaci! sau unde vei dori sa te pierzi Dar fugi de mine! Tine minte ca nu-ti nimic din ce nu stii - si..de ce a trebuit sa sari in fantana? Oare n-ar fi mai bine sa mergi la copacul din mijlcoul oarsului sa te gazduiasca pana la primavara? Atunci va fi venit apa din nou in fantana si nu vei mai putea sa ma visezi! " (stai putin, eu nu visez acum, daca as visa de ce sunt in camera mea cu lumina violeta? si de ce acum pot sa merg? ..si de aud muzica pe care am adormit in urma cu o ora? Ma ridic - deschid fereastra si stai o clipa! Sub balcon sunt delfini care inoata - sub mine este mare)

***

Sa nu te uiti in jos. Zambeste!

(credits photo www.douart.ru)